Despre Realitate

Ce inseamna Realitatea ?

Poate ca atunci cand va spuneti in minte cuvantul “realitate” ati putea avea niste imagini, si poate niste sunete cu si despre “realitate”. Si pentru ca intre mintea si corpul nostru exista legaturi inseparabile si puternice, poate ca veti avea anumite senzatii.
Care sunt acestea?

CE imagini va apar in minte cand va ganditi la realitea voastra?

CE sunete auziti in mintea voastra care sa fie, pentru voi, sunete din realitate?

CE senzatii aveti in corpul vostru?

Si daca ar fi sa corelati toate acestea, amintiri, proiectii interioare si exterioare, senzatii si emotii – toate reprezentand realitate asa cum este pentru fiecare dintre voi, ati putea construi o harta a propriei voastre realitati. Si aceasta harta ar fi doar a voastra, diferita de cea a colegului sau prietenei voastre, pentru ca este bazata pe propria voastra experienta de viata, pe felul in care ati perceput fiecare persoana, eveniment, intamplare, relatie pe care ati trait-o.

De multe ori ne dorim sa fim, si credem ca suntem, “obiectivi” cand exprimam pareri despre realitate. Si acest lucru arata cat de important este pentru noi sa stim sau sa credem ca ceea ce stim despre realitate – chiar este adevarat. Pentru ca ori de cate ori facem o alegere, luam o decizie, ne bazam pe aceasta “harta a realitatii” din mintea si corpul nostru.

Si oare este intotdeauna asa? Oare suntem cu adevarat “obiectivi” in ceea ce credem cu totii, si fiecare in parte, ca este realitatea? Oare nu cumva avem opinii diferite, chiar despre “obiectivitate”?

Una dintre presupozitiile NLP este aceea ca “Fiecare individ este unic”, si de aici rezulta si faptul ca fiecare individ are un mod unic prin care isi reprezinta realitatea. Iata ca “obiectivitatea” absoluta, aceea la care ne place sa facem de multe ori referire – mai ales cand vrem sa aratam interlocutorilor ca ceea ce spunem si credem noi este adevarat – nu exista. Suntem – in prima si ultima instanta subiectivi.

In schimb, avem de-a face cu “mai multe realitati” – cu mai multe harti/ reprezentari despre realitate. Cat de multe? Exact atatea cati suntem acum in viata pe pamant, adica aproapre 7 (sapte) miliarde de oameni. Fiecare dintre noi este creatorul constient, si mai mult inconstient, al unui Model despre lume, a unei reprezentari strict personale a realitatii.

Si acum ne putem intreba – in ce fel schimba aflarea acestei stari de lucruri viata noastra? Cum putem folosi aceasta informatie, pentru a trai mai bine, mai fericiti si mai impliniti ceea ce vrem sa traim?

Va propun o experienta, ca un joc:

Amintiti-va de o experienta care face parte din viata voastra, ceva placut – probabil ca déjà v-au aparut in minte niste imagini, si poate niste sunete, poate vocea cuiva… sau alte detalii traite de voi. Si observati ce stare aveti. Doar observati. Ar putea fi o senzatie in corp, o emotie, un gand sau mai multe din toate acestea.

Acum, doar dupa ce v-ati amintit experienta, constientizati faptul ca felul in care voi ati interpretat acea situatie in trecut, v-a influentat candva, mai tarziu, cand ati luat unele decizii si ati facut unele alegeri in viata. Si acest lucru ar putea sa se schimbe sau ar putea sa ramana la fel. Este doar alegerea voastra!

Si pentru ca acum aveti deja o perspectiva diferita, mai larga, asupra acelei situatii din trecut, observati din nou ce s-a schimbat in starea pe care o aveti acum, cand va ganditi la experienta initiala. Doar observati. Poate ca nu mai sunteti asa de implicat/a emotional, ori poate ca acum – veti observa mai multe detalii din situatia respectiva, aspecte pe care nu le-ati luat in seama despre oamenii, lucrurile, relatiile care va insoteau candva.

Si acum, pentru ca fiecare lucru nou pe care-l experimentam si intelegem, are consecinte in viata noastra, va puteti intreba – cum anume, in ce fel – va pot influenta pe viitor, noile perceptii pe care le-ati avut despre experienta din trecut? Ce alegeri ati face acum diferit? Cum a schimbat aceasta noua perceptie “Harta voastra despre relatitate”?

Tocmai ati experimentat un mod in care putem folosi constructiv faptul ca suntem creatorii propriei realitati, ai propriului si unicului nostru model despre lume.

Sursa: evio.ro – www.evio.ro pentru o vizibiltate se reputatie sporita.

Posted in Uncategorized | Tagged | Comments Off on Despre Realitate

Cuvantul care inalta si cuvantul care ucide

Cuvantul care inalta si cuvantul care ucide

Einstein spunea “Putini oameni sunt capabili sa exprime cu cumpatare pareri care sa nu fie influentate de prejudecatile mediului lor social. Cei mai multi oameni nici macar nu sunt in stare sa formuleze asemenea pareri”

Prejudecati, sovinisme, sexisme, rasisme, mentalitati, preconceptii, conceptii…si lista ar putea continua… Ce au in comun aceste cuvinte daca nu o convingere care nu este a noastra si pe care am preluat-o ca atare fara s-o gandim si s-o digeram noi insine? Pre-judecata – o arata si cuvantul – adica o judecata pe care am ingurgitat-o fara s-o judecam, de la parinti, bunici, scoala, grup de prieteni, profesori, societate in genere. Aprecierea pe care o facem nu este a noastra personal ci e a altora… si nici macar nu constientizam acest fapt. E mai usor sa emitem judecati de valoare decat sa gandim inainte de a spune ceva. Un parinte pentru a invata un copil un anumit lucru, il incadreaza intr-o categorie. Acest lucru da repere copilului, il ajuta sa-si formeze o parere. Dar, mai departe, adultul uita ca aceea e doar o categorisire, o idee preexistenta si o foloseste fara a gandi, a cerceta in prealabil lucrul respectiv, omul respectiv, situatia respectiva. Superficialitate? Lene de a gandi? Evident, nimeni nu scapa de prejudecati prea usor…

Pe langa prejudecati generale asupra femeilor, barbatilor, straini, religii, moravuri, politica, munca, moda, roluri de familie, categorii sociale, stiluri de viata, mai exista si tipul de ordine, pareri carora nu se admite de obicei o replica.

“Nu ai voie sa faci asa” , “Asa TREBUIE si asa nu”, “Asa e bine, nu invers” , “Fa asa, ca iti spun eu” , “De ce faci asa si nu invers?” . Aceste enunturi care se vor implacabile sunt rostite de Parintele Critic din noi insine. Daca si tonul, inflexiunile vocii sunt si ele foarte autoritare, Parintele Critic din noi este in apogeu.

Ar fi de dorit sa faceti un exercitiu de simtire: Cum ne simtim cand cineva ne adreseaza astfel de cuvinte ? Mai aproape in toate cazurile ne simtim neplacut, devalorizant. Aceste cuvinte exprima violenta verbala, psihica si ranesc la fel de mult ca si violenta fizica. Va dati seama cum se poate simti un copil caruia i s-a spus de cele mai multe ori “fa asa, esti mai prost ca X, nu o sa ajungi nimic in viata”. Acel copil va ajunge un adult fara incredere in fortele lui, chiar daca maturii din viata lui, adica parintii lui doreau ca acele cuvinte sa-l motiveze, nu sa-l demoralizeze. De multe ori parintele nostru critic este asa de dezvoltat incat ne criticam foarte mult pe noi insine: ” Ce prost sunt, trebuia sa fac cutare lucru, neaparat.” O intrebare creativa, salvatoare si logica ar fi “Şi ce daca nu fac X lucru acum.? Ce mi se poate intampla asa grav?”. Daca incercam sa spunem in loc de TREBUIE constructia ALEG SĂ oare cum ne vom simti? Nu cumva mai usurati, mai liberi sa alegem mai Adulti.

Daca la o pre-judecata spusa de cineva ne-am gandi mai mult, ne-am analiza, ne-am intreba pe noi insine, atunci am fi mai lucizi, mai intelepti, mai maturi. Ce-ar ca, in loc sa dam sfaturi prietenilor, copiilor nostri, sa-i lasam sa isi gaseasca singuri rezolvarea? Daca cineva ar actiona in asa fel incat consecintele ar fi neplacute, decat sa-i spunem ceva de genul “Ţi-am zis eu. Nu trebuia sa faci asta, fa asa alta data.” mai bine am intreba – “Ce ai putea sa faci alta data in asa fel incat sa iti fie bine?”. E o intrebare care naste mai multe raspunsuri, mai multe solutii. E o intrebare matura care pune persoana sa gandeasca singura.

Sau daca unui copil care se impiedica si cade, in loc sa fie luat in brate sau sa fie admonestat i s-ar spune “Hai ca poti sa te ridici” atunci ar putea deveni un adult care va avea incredere in fortele lui, un adult responsabil, deoarece a fost incurajat cand era mic. Majoritatea parintilor au doua mari reactii la nazbatiile sau nereusitele copiilor lor. Ori ii descurajeaza folosind cuvinte grele si le dau sfaturi, ori incep sa rezolve problema in locul lor. Din fericire exista si alte variante de comportare cu un copil. Ca un copil sa se simta valorizat, incurajat, acceptat si respectat parintele poate sa-i evidentieze calitatile, sa-l lase sa gandeasca la problema pe care o are de rezolvat, sa-i puna intrebari ajutatoare: “Cum ai putea face in situatia X?” “Oare nu ar exista si o alta solutie la problema ta?”. Daca copilului i se da mura in gura raspunsul el nu va inveta niciodata sa gandeasca cu mintea lui, va astepta de la altii.

Osho – un filosof indian – spunea ca e de preferat sa-l inveti pe un copil sa se urce in copac decat sa-i interzici. Astfel el invata ceva folositor.

Sursa: www.travelogy.ro – promovare turistica pentru agentii si destinatii turistice.

Posted in Uncategorized | Tagged | Comments Off on Cuvantul care inalta si cuvantul care ucide